o scrisoare deschisă și părerea unui cititor(eu)

18 nov.

http://www.paginadepolitica.ro/ioan-gyuri-pascu-catre-tudor-gheorghe-sunt-din-sange-de-roman-spurcat-cu-sange-de-ungur/

Gyuri este un artist
Unul mic cu suflet mare
A făcut tot ce-a putut
Nu-l loviți nici cu o floare!
Nu știu dacă e așa
Dar după părerea mea
Și artistul este om
Nu e doar un glob în pom
Nu e ungur, nu e rom
Nu-i român, nu e cancan
Cu picioarele-n tavan
Nu-i pletos, nu e soios
Nu-i o modă de prisos
E un glob de pus pe masă
Nelipsit din nici o casă
Își oferă adevărul
Îți arată viitorul
Își oferă ajutorul
Chiar de îți ridică părul
Nu te crede o găină
Ci suflet cu piele fină
Să trăiască, vrea o coajă
Cât e încă om ca noi
Nu stricați aceasta vrajă
Împroșcând-o cu noroi
Indignarea ce-o arată
E firească, e umană
Când un alt artist tânjește
La politica pomană
Împletind un adevăr
Cu un Ponta muritor
Cu-n Băsescu din topor
Cu alții de teapa lor
Eu sunt simplu muritor
Și din pâinea mea săracă
Dau din suflet o bucată
Ca să am un glob pe masă
Nu vreau ca bucata mea
Să o ia altcineva
Și s-o dea de-a-mboulea
Menestrelului lichea(Tudor Gheorghe)

sănătate

15 nov.

de ceva timp nu mă simt prea bine

teatru

12 nov.

http://teatrul-rosu.com/2014/11/11/sot-de-vanzare-14-decembrie-2014-ora-20-00-music-club/

rating

9 nov.

Oare Dem Rădulescu ar fi avut… ăla…. cum îi spune?…zi-i pe nume!

electorală

8 nov.

Alba neagra

Plai bălai, gură de rai
Avantaje dai, pentru polițai
și din gură dai, pe-un picior de plai,
Celor mai săraci, zici că nu le tai.
De te-or crede, vai!
Tu vei fi alesul,
Când va trece stresul?
Stresul tău desigur
Al nostru nu-i sigur
că va dispărea
sub umbrela ta.


O fi de crezut,
că umbrela mută
va sta ca un scut?
E bine făcută?
Frate e cu dracul
să treacă o punte.
Când va trece lacul
Oare-o să-l înfrunte?(pe dracu’)


Asta are, asta n-are.
asta e câștigătoare.
Care, care, care, care?
Multe semne de-ntrebare…


Acest joc l-am mai jucat
Spuneți voi! am câștigat?

muzica…încotro ?

29 oct.

E muzica dumnezeire

Sau un concurs, o performanță?

Românul, talentat din fire

E ca magiunul de pe clanță

Nu stă ca omul în borcan

Noi sa-l gustăm cu lingurița

Și să ne bucuram un an

Cum el ne-a îndulcit gurița.

Plecam cândva de la concerte

Meditativi și visători

Acum plecăm cu gânduri certe:

Da, ăștia sunt învingători

Au rupt. Tu ai văzut ce voce,

Ce ambitus are gagica?!

La limită să se sufoce

Mariah Carey i-a luat frica

Da’ ce spunea acolo maică?

Că pân’ la mine n-a ajuns

Sufletul meu are o gaică

Voiam să-l pun acolo sus

Dar am rămas cu el în palmă

Parcă Maria lui Tănase

Nu prea făcea atâta larmă

Dar sufletul… cum să mi-l lase?

Nimic de zis, fătuca astă

A dat din mâini, s-a agitat,

Are o pregătire vastă

Concursul l-a și câștigat

***

Un teanc de diplome adună

Dar are și ceva să spună?

renaștere

28 oct.

La o ședință de partid

(Partidul muzelor selecte)

Un grup de muze mai timid

Sta nemișcat pe niște trepte,

Într-o mișcare de protest.

Sta nemișcat într-o mișcare?!

O formulare de context.

E un moment pentru schimbare.

Prea tristă-i viața doar cu muze

Ce se tot plimbă prin castelul

De fildeș, unde cerebelul

A-nlocuit, ne cerem scuze,

Marele creier.
***

Războiul ăsta fratricid

Intre suratele selecte

Și grupul care stă timid,

E necesar ca să îndrepte

Ca o mișcare de protest.

Nu însă una oarecare

Eliberarea din arest

A creierului, celui mare.

Furnicile încep s-acuze

Că e pustiu acum castelul.

Unde ne este menestrelul,

L-a-nlocuit, ne cerem scuze,

Banalul greier?
***

Pământul este cam arid

Râuri de lacrimi curg pe trepte

Renașterii un drum deschid.

De fildeș, zidurile drepte

Se unduiesc.  Să fie-un test?

Să fie oare o-ncercare,

Sau o cedare la protest?

Să fie o eliberare?

Ce poate face-un grup de muze!

Parcă e de nisip castelul

A revenit și menestrelul

Și cine poate să acuze?

Cei fără creier..

Prea mult

28 oct.

Celor care sunt triști pentru că Simona Halep nu ne-a făcut fericiți, să le fie puțin rușine. Prea ne comportam ca niște maturi ce nu au pus nimic în desaga cu merinde a unui copil dar ne-am repezit cu toții să-l înfiem, după ce copilul, singur, timp de 23 ani abandonat, colindând prin lumea dură a tenisului, a ajuns să fie un motiv de mândrie. Cred că am pus-o pe aceasta fată minunată în postura de om însetat, căruia după ce a străbătut deșertul, i-am dat să bea prea multă apă, simțindu-ne vinovați de indiferența de până acum.
Nu știu cum ar trebui să facem dar tare mi-aș dori să putem opri butoaiele nesătule care ne conduc acum pe drumul dezbinării, care ne deshidratează sufletele alimentându-și fântânile arteziene din grădinile palatelor lor hidoase, să distribuim uniform lichidul vital pentru ca și alți copii talentați să ne crească în gradină și nu în sere sau să colinde deșertul.

Simț comercial

26 oct.

„Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”
Nu-mi place deloc stilul ăsta american de aplicare conștientă și falsă a metodei românești, sinceră, care în mintea consumatoristă a Serenei se vinde bine la publicul din Singapore.
Simona a cucerit publicul prin sinceritate și modestie. Serena a importat repede produsul natural 100%, l-a împănat cu Eu(ri) și îl vinde, în speranța că va scoate de pe piața simpatiei, pe Simona. Totul pentru front, totul pentru victorie.
Sper ca zeii să nu doarmă (zeul comercialului e liber să doarmă, că este duminică).

o scrisoare…găsită

12 oct.

    

Luuume lume! (oameni buni!)

Îți dau timp să te aduni

Am o veste cu privire

La ceva ce va fi știre

O voi scrie-ntr-o revistă

Ca un răcnet de Carpați

Doar puțin să așteptați

Până pun o întrebare

Unui grangur cu rang mare.

Oare vrea o publicare?

Am în mână o scrisoare

Am dat un inel pe ea

Cu o piatră, uite-așa!

(“Uite-așa”, adică mare)

Fetei ce prin buzunare

A cătat când la spălat,

I-a dat bosul, un halat.

Valorează o avere

Iată ce pe ea voi cere:

Am fotolii cu duiumul

Nu-mi mai trebuie nici unul

Aș vrea, la valoarea mea

Cea mai mare canapea.

Bosul mi-a trimis cadou

Mercedesul cel mai nou

L-am primit că nu-i frumos

Să refuzi un mare bos

Însă nu e de ajuns

Președinte mă vreau uns

Să nu-i treacă nici prin gând

Că voi aștepta alt rând

Eu i-am spus. Sper să nu uite

De memorie s-asculte.