Arhiva | duzina de cuvinte RSS feed for this section

o scrisoare…găsită

12 Oct

    

Luuume lume! (oameni buni!)

Îți dau timp să te aduni

Am o veste cu privire

La ceva ce va fi știre

O voi scrie-ntr-o revistă

Ca un răcnet de Carpați

Doar puțin să așteptați

Până pun o întrebare

Unui grangur cu rang mare.

Oare vrea o publicare?

Am în mână o scrisoare

Am dat un inel pe ea

Cu o piatră, uite-așa!

(“Uite-așa”, adică mare)

Fetei ce prin buzunare

A cătat când la spălat,

I-a dat bosul, un halat.

Valorează o avere

Iată ce pe ea voi cere:

Am fotolii cu duiumul

Nu-mi mai trebuie nici unul

Aș vrea, la valoarea mea

Cea mai mare canapea.

Bosul mi-a trimis cadou

Mercedesul cel mai nou

L-am primit că nu-i frumos

Să refuzi un mare bos

Însă nu e de ajuns

Președinte mă vreau uns

Să nu-i treacă nici prin gând

Că voi aștepta alt rând

Eu i-am spus. Sper să nu uite

De memorie s-asculte.

Anunțuri

În memoria unui elefant

5 Oct

Un elefant lăsat la vatră

Era privit ca un gunoi

Abia sosit, în jur el cată

Un monument pentru eroi

Dar nu trecu mai mult de-un ceas

Și a-nțeles că-n civilie

Când fără cizme ai rămas

Mașina de uitat e vie

Că ar fi fost bine să moară

Poate așa erou să fie

Și hotărăște, bunăoară

Să-și trag-un glonț cu pușculița

Direct în cap. Zis și făcut

Scoase din rucsac armamentul

Și cucuveaua …a tăcut

Ne respectând regulamentul

Ratase ținta, ne voit

Glonțul lovind în tâmpla-i groasă

A ricoșat și s-a oprit

În pieptul cucuvaiei, grasă.

Nici nu era o cucuvaie

Era o bufniță banală

Sudoarea îi curgea șuvoaie

La zgomot lumea dă navală

Strigau cât îi țineau plămânii

Să-l arestăm pe criminalul,

Pe ucigaș, mânca-l-ar câinii!

***

O logică universală

Ne tot explică cum că dacă

Tu lupți pentru a țării fală,

Nimeni statuie n-o să-ți facă.

***

Se-aude sunet de chitară

Și -o voce îngânând un Blues

Dintr-o celulă, ori de-afară

Nu îmi e clar, sunt cam confuz.

don quijote

30 Aug

Imaginați-vă un turn

În care lumea stă sub lacăt

Eu stau la baza lui și spun:

Oare vom scoate-o la un capăt?

Că sunt un simplu marginaș,

O voce de coloratură

Încă mai am la gură caș

Dar totuși dau și eu din gură.

Sus pe creneluri stă un corb

Eu pentru el sunt într-un hău

Nici nu ma vede, că e orb

E scris de Edgar Allan Poe

Și tot repetă, că la capăt

Nu o vom scoate niciodată

Iarbă de fiare pentru lacăt

Nu mai găsim ca altă dată.

Se-aprinde-n mine o scânteie

Fac un viraj. Într-un pocal

Găsesc pitită o idee

Beau conținutul stând pe cal

Ca Don Quijote-odinioară.

Pe fund găsesc un fel de cheie

Și turnul pare-acum o moară

Ca o biserică atee.

Părea că totul e incert

Turnul părea indestructibil

Mă simt acum ca un expert

În turnuri, mori…e incredibil!

Îmi spun: “credința e idea”

Arunc în sus a mea torsadă

În capăt am legat și cheia

S-o vadă corbul ca pe-o nadă

Și-n plisc s-o-nhațe imediat.

A prins-o corbul, a-nghițit-o…

Of doamne ce m-am speriat

Mi s-a părut că a tușit-o.

Pornesc timid a mea urcare

Pe frânghia cea răsucită

Mă tem de o alunecare

În vreo credință prea smintită.

Aud un vuiet. Ce e oare?

A, nu-i nimic. Niște cascade.

Se prăvălesc  într-o-ncercare:

“Hai să-l lovim, că sigur cade.

Poate îi foarfecă și corbul

Frânghia aia răsucită

Să se aleagă de el colbul!

Să lase lumea liniștită.”

Habar nu au bieții dușmani

Că sunt ambițios din fire

Credința mea de ani și ani

Nu mai acceptă… dezlipire

Un om pe niște scări

Duzina de 10 ani

9 Aug

 

Există o idee falsă

Că o duzină este fix

Un număr de ceva anume,

Ca o chitară double six.

Vindecător sună chitara

În fată gardului vopsit

De după care un sălbatic

Stă și gândește iscusit.

Lumea îl crede un naiv

Un alchimist cu ceva lipsă

În cap având ceva incert

S-a cocoțat șiret pe prispă

Un inorog acum se crede.

Când “psi” propune din greșeală

Doar unșpe coarde la chitară

Se corectează cu grabeală.

Dar el, făcând salubritate

Elimină coarde concret

Cine? Șireata nălucire

Spune: “Political corect

Duzina, e să aibă zece”.

Nu a specificat și ce

Doar a lăsat să se-nțelegă

Și ei au înțeles  că de(-)

Spre 10 ani ar fi vorbire.

Făcând în minte alipire

Cu dușmănosul antenist

Au hotărât să dea de știre

Că nu-l vor mai lasă prin curte

Să zburde ca o căprioară

Lumina soarelui văratic,

Să n-o mai vadă de afară.

 

 

 

 

 

 

Doişpeina de curvinte

11 Ian

Colivă-mi Doamne like-uri multe,

In iubilură sexactigvă

Caneluridă-mi fete culte

Cât încă port falusactivă!

Cât mai simt florii corolarma

Cătând asigurmand pereche!

Să le dezmâţ păianjenrama.

Singurmasturbe-ntr-o ureche

Să scape de exasperanţe

La curci să fiu un curcosaur

frecătorcând în noi cadențe

Olimpotab să fiu, cu laur.

***

Ce vis fictivaievea muamăăă!!!

Ghenar-ul este iarnarcotic

Fata iluziemorgană

Ce îmi apare-n văztuneric

Vienelar Sisiprinţesc

Îmi spune să mă duc la duş

Să scoţianrececăldesc

VisCupidonul psiriduş

Cine nu intelege prea multe din duzineala mea, poate vedea și alte combinații…de duzină..aici

        

 

 

 

duzina de cuvinte(sau chibrituri…nici nu mai știu)

21 Dec

Am deschis cu sfială această ultimă cutie de chibrituri din duzină, Ultima pentru că în marea mea dezordine temporală, am udat cu lacrimi, salin, scăpăriciul celorlalte zece, unsprezece(că nici nu mai știu). Nu am deschis-o pentru a reaprinde ceva sau pentru un recurs la o sentință déjà definitivă.

Mă oprisem din saltul meu pe asimptote,  către infinituri… mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașina timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș  de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultam muzica produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu  noduri iar la capăt avea un ac în forma de gheară de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se făcea că brăduțul fusese smuls din lumea lui și din dragoste fusese adăpostit în casa unui copil, lângă o sobă…discul sărea, sau mai corect, acul sărea și muzica se repeta…nevermore…nevermore…

In lumina slabă a lampadarului pe suprafața unei oglinzi cu rama patinată de vreme, în colțul din dreapta jos sau sus(nu mai știu bine), trona un portret de fată, creionat în stilul anilor ’50.

Mi-am amintit de primul meu tuns la frizerie, când mă simțeam ca un mic Samson, păcalit de experimentatul frizer, care lipise abțibilduri pe oglindă, cu portretul unei fete frumoase, Dalila

 

duzina de cuvinte(un veac de singurătate)

14 Dec
Singurătatea ne apasă
Pisică, câine, papagal
Sunt terapie într-o casă
Eu mă gândeam să-mi iau un cal
Însă nu vreau să fiu bârfită.
Vecina e invidioasă
Si mă va crede fericită
De nu mă va vedea nervoasă
Tereza voi fi poreclită
Ce spuneți , să îmi iau un panda?
Să-i pun vecinei pumnu-n gură
Vecina se numește Vanda(nu am găsit altă rimă)
Schimbări vor fi și în cultură
Folclorul iar va prinde viață.
Când mincinosului de hac
ÎI vom veni, atunci în față
I-om spune că l-am prins în sac
Cu ursul panda, nu cu mâța
Când pe la porți s-or aduna
Femei să  spargă-n dinți sămânța
Pe panda le va cășuna
Ba că e alb cu pete negre
Ba ca e negru… ptiu ferească!
Vor preotul să îl întrebe
De-i bine să mă ocolească
La popa la poartă
E un panda mort
Cine-o râde s-o vorbi
Să-l mănânce copt!
 
Noua programă pentru școală
Va strecura între lecturi
Câteva cărți. Multă cerneală
Va curge.  Ziariști maturi
Vor ataca ori vor susține
Înlocuirea în lectură
Albului Fram. Bine, nebine
De ce atâta tevatură?
Ambele părți vor câștiga
Si cât va fi la modă tema
În ziare se va publica.
Pagina cinci va fi problema
Falit “mogulul” va ajunge
De nu va rezolva dilema
Acestei pagini ce ne unge
La suflete singurele.
Poza cu panda  ori cu fata?
La sorți să tragă între ele
Vor tipări ce iese, gata!
Pârtie! Strigă un copil
Si vâjiind mă ocolește
Iar strigătul, nu prea subtil
Din visul meu mă cam trezește
Am ațipit, aici pe munte
Cred că am și vorbit în somn
V-am spus că-s doamnă, am spus multe
Nici nu sunt doamnă, sunt un domn
Distanța însă nu-i prea mare
Între femeie și bărbat
E doar o literă se pare
Însingurat(ă)-nsingurat.