Arhiva | August, 2014

don quijote

30 Aug

Imaginați-vă un turn

În care lumea stă sub lacăt

Eu stau la baza lui și spun:

Oare vom scoate-o la un capăt?

Că sunt un simplu marginaș,

O voce de coloratură

Încă mai am la gură caș

Dar totuși dau și eu din gură.

Sus pe creneluri stă un corb

Eu pentru el sunt într-un hău

Nici nu ma vede, că e orb

E scris de Edgar Allan Poe

Și tot repetă, că la capăt

Nu o vom scoate niciodată

Iarbă de fiare pentru lacăt

Nu mai găsim ca altă dată.

Se-aprinde-n mine o scânteie

Fac un viraj. Într-un pocal

Găsesc pitită o idee

Beau conținutul stând pe cal

Ca Don Quijote-odinioară.

Pe fund găsesc un fel de cheie

Și turnul pare-acum o moară

Ca o biserică atee.

Părea că totul e incert

Turnul părea indestructibil

Mă simt acum ca un expert

În turnuri, mori…e incredibil!

Îmi spun: “credința e idea”

Arunc în sus a mea torsadă

În capăt am legat și cheia

S-o vadă corbul ca pe-o nadă

Și-n plisc s-o-nhațe imediat.

A prins-o corbul, a-nghițit-o…

Of doamne ce m-am speriat

Mi s-a părut că a tușit-o.

Pornesc timid a mea urcare

Pe frânghia cea răsucită

Mă tem de o alunecare

În vreo credință prea smintită.

Aud un vuiet. Ce e oare?

A, nu-i nimic. Niște cascade.

Se prăvălesc  într-o-ncercare:

“Hai să-l lovim, că sigur cade.

Poate îi foarfecă și corbul

Frânghia aia răsucită

Să se aleagă de el colbul!

Să lase lumea liniștită.”

Habar nu au bieții dușmani

Că sunt ambițios din fire

Credința mea de ani și ani

Nu mai acceptă… dezlipire

Un om pe niște scări

Vânătoarea

28 Aug

 

De 25 de ani

Am început o noua eră

Am fost considerați  ciobani,

Acum ogari de carieră.

Vânatul ni s-a arătat

La început, un fel de viză

Și liberi am fi colindat

De nu am fi intrat în criză

Doar vânătorii, oameni buni,

Au consumat vânat la masă

Iar noi ogarii doar căpșuni

Am tot cules, plecați de-acasă.

Începe-acum o vânătoare

Un scaun este-acum vânatul.

O lege de eliberare

Ne pregătește și Senatul

Nu, nu e pentru toți ogarii

Unii vor merge doar la vot.

Ea va elibera primarii

Și nada lor va fi un pot

Ce va lasă și loc de șpagă.

Orice primar acum e liber

Pe turta lui ceva să-și tragă

Doar să-și aleagă un nou lider

De la partidul la putere.

Și ar mai trebui ceva

Să facă tot ce i se cere

Când noi, gonacii, vom vota.

În rest.. o nouă vânătoare

Și știm cu toți ce-nseamnă asta

Suntem băgați într-o vâltoare,

Ca să traiască bine… Casta.

CÂND SINGURA SOLUȚIE E ÎNCĂ O REVOLUȚIE, NU O NUMI… PLIMBARE!

10 Aug

 

Privesc  acum la o plimbare

Ce-o poate face orișicine.

De ce recurg la instigare,

Dar nu-și asumă? Nu e bine

Îmi sună a manipulare

“Prostimea” vine și susține

Iar dacă iese cu scântei

Atunci vor spune: “Ce-ai cu mine?

Nu-s eu de vină, ci doar ei

Eu am tot spus ca om cinstit

Că o plimbare vreau să fac

Ce vina am că am găsit

Mulțimea agitată-n parc.”

Asuma-ți frate, lupta ta!

Pe ceilalți nu-i manipula

Mai bine ai organiza

Un miting, un război, ceva

Și oamenii te vor urma

Înțelegând că lupta ta

Nu este dusă doar așa

Ca o “plimbare”, undeva.

Ei bine, nu mai încerca

Să scoți castanele din foc

Arzându-ți mâna…altuia

De asta nu mai este loc.

Tu fii cinstit și curajos

Mulți  ți se vor alătura

Fii clar și strigă ce vrei jos

Dar și ce vrei  sus a urca! 

protestez

10 Aug

E vremea marilor proteste

Și vreau și eu să protestez.

Că prea am fost supus la teste

Când încercam să mai postez

Câte ceva pe “psi” platforma.

De multe ori am renunțat

Eu nefiind de meserie

Nici scriitor, nici ahtiat

După setări inteligente

Ce nu ajută la postat.

Mă bucuram și eu, ca omul

Ce învățase copy-paste

Gândeam că am descoperit atomul

Dar sunt supus mereu la test.

Ba că nu știu să diacritic,

Ba să repet mereu  adrese

De URL în modul scriptic.

Eu am crezut că cercetări

Se fac în zona de setări

Ca să aducă ușurări

Când încercăm comunicări.

Dar cred c-am înțeles greșit

Cercetătorii au muncit

Să inventeze, ipocrit

De instalare harnic kit

Să-ncurce orice încercare

Să-mpingă pan’ la anulare

Dorința de comunicare

Când încercăm câte-o postare.

Așa că eu m-am enervat

De chinul pentru comentat

Și am trecut la protestat:

Jos! strig la tot ce m-a-ncurcat.

Am să încerc un link să pun

Către acest al meu protest

Dar cred că nu-s atât de bun

Să trec asemenea un test.

 

 

 

 

Duzina de 10 ani

9 Aug

 

Există o idee falsă

Că o duzină este fix

Un număr de ceva anume,

Ca o chitară double six.

Vindecător sună chitara

În fată gardului vopsit

De după care un sălbatic

Stă și gândește iscusit.

Lumea îl crede un naiv

Un alchimist cu ceva lipsă

În cap având ceva incert

S-a cocoțat șiret pe prispă

Un inorog acum se crede.

Când “psi” propune din greșeală

Doar unșpe coarde la chitară

Se corectează cu grabeală.

Dar el, făcând salubritate

Elimină coarde concret

Cine? Șireata nălucire

Spune: “Political corect

Duzina, e să aibă zece”.

Nu a specificat și ce

Doar a lăsat să se-nțelegă

Și ei au înțeles  că de(-)

Spre 10 ani ar fi vorbire.

Făcând în minte alipire

Cu dușmănosul antenist

Au hotărât să dea de știre

Că nu-l vor mai lasă prin curte

Să zburde ca o căprioară

Lumina soarelui văratic,

Să n-o mai vadă de afară.

 

 

 

 

 

 

ZECE ANI

9 Aug

 

Zece ani cu voinicie

Și-au bătut joc de domnie

Două sensuri sunt aicea

Ambii au jucat cu pricea

Unul de la Cotroceni

Altul, glugă de coceni

Adică de ziariști

Ăștia sunt acuma triști

Au greșit însă cocenii

Ne văzând cum coctrocenii

Sunt cu Ponta mană-n mană

N-au ales calea cea bună

Au pus botul la vrăjeală

Crin se lasă pe tânjală?

Nu s-au întrebat de ce

Era foarte simplu, de

Deslușit plecarea lui

De la fața locului.

Însă ei  s-au repezit

Să îl scuipe pe pârlit

Văd acum că au greșit?

Cotroceniul i-a prăjit.

Cel mai rău e pentru noi

Vom vedea în turul doi

Cum se lupta doi lingăi

Amândoi la fel de răi

Nu sunt negri-n cerul gurii

Ci au suflet pradă urii

Ura pentru noi poporul

Ce lovit e cu toporul

Coadă fi-va domnitorul

Noi vom suporta omorul

Ce ne vine dinspre vest

De la vest sau răsărit

Și la est ei s-au răstit

Spun de cei de la palat

Sau răstit făcând un blat

Ne dau gazul ambalat

Într-un preț sclipind a șpagă

Nu știu ce-au cu noi, mai dragă

Unde ești tu Țepeș doamne,

Să mi-i iei puțin în coarne

Și punând mâna pe ei,

Să-i separi pe-acești mișei

De coșul cu mere bune?

Multe eu mai am a spune

Însă eu spun, eu aud

Adevarul este crud:

Cât în coș vom accepta

Merele cu viermi în suflet

Și noi ne vom transforma

În mișei. Îmi vine-un urlet.