Prea mult

28 Oct

Celor care sunt triști pentru că Simona Halep nu ne-a făcut fericiți, să le fie puțin rușine. Prea ne comportam ca niște maturi ce nu au pus nimic în desaga cu merinde a unui copil dar ne-am repezit cu toții să-l înfiem, după ce copilul, singur, timp de 23 ani abandonat, colindând prin lumea dură a tenisului, a ajuns să fie un motiv de mândrie. Cred că am pus-o pe aceasta fată minunată în postura de om însetat, căruia după ce a străbătut deșertul, i-am dat să bea prea multă apă, simțindu-ne vinovați de indiferența de până acum.
Nu știu cum ar trebui să facem dar tare mi-aș dori să putem opri butoaiele nesătule care ne conduc acum pe drumul dezbinării, care ne deshidratează sufletele alimentându-și fântânile arteziene din grădinile palatelor lor hidoase, să distribuim uniform lichidul vital pentru ca și alți copii talentați să ne crească în gradină și nu în sere sau să colinde deșertul.

Simț comercial

26 Oct

„Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”
Nu-mi place deloc stilul ăsta american de aplicare conștientă și falsă a metodei românești, sinceră, care în mintea consumatoristă a Serenei se vinde bine la publicul din Singapore.
Simona a cucerit publicul prin sinceritate și modestie. Serena a importat repede produsul natural 100%, l-a împănat cu Eu(ri) și îl vinde, în speranța că va scoate de pe piața simpatiei, pe Simona. Totul pentru front, totul pentru victorie.
Sper ca zeii să nu doarmă (zeul comercialului e liber să doarmă, că este duminică).

o scrisoare…găsită

12 Oct

    

Luuume lume! (oameni buni!)

Îți dau timp să te aduni

Am o veste cu privire

La ceva ce va fi știre

O voi scrie-ntr-o revistă

Ca un răcnet de Carpați

Doar puțin să așteptați

Până pun o întrebare

Unui grangur cu rang mare.

Oare vrea o publicare?

Am în mână o scrisoare

Am dat un inel pe ea

Cu o piatră, uite-așa!

(“Uite-așa”, adică mare)

Fetei ce prin buzunare

A cătat când la spălat,

I-a dat bosul, un halat.

Valorează o avere

Iată ce pe ea voi cere:

Am fotolii cu duiumul

Nu-mi mai trebuie nici unul

Aș vrea, la valoarea mea

Cea mai mare canapea.

Bosul mi-a trimis cadou

Mercedesul cel mai nou

L-am primit că nu-i frumos

Să refuzi un mare bos

Însă nu e de ajuns

Președinte mă vreau uns

Să nu-i treacă nici prin gând

Că voi aștepta alt rând

Eu i-am spus. Sper să nu uite

De memorie s-asculte.

mâine seară…TEATRU

9 Oct

”Dragoste și căpșuni” după David Hare
VINERI 10.10.2014
Regia: Marius Gîlea
Cu: Ana Odagiu, Alex Zob

Coregrafia: Andreea Novac
Traducere: Iulia Lumânare
Afiș: Silvana Frinculescu și Adi Bulboaca
”Dragoste și Căpșuni” explorează diferite teme, printre care și inutilitatea legăturilor care se bazează pe sex, dorință și pe versatilitatea comportamentului uman, care ne arată cine suntem de fapt și cum ne modificăm în funcție de persoana cu care intrăm în contact sau de momentul în care ne aflăm. Textul are o putere erotică mare, fără a fi indecent și are capacitatea de a te pune pe gânduri. Este o comedie interpretată de doi tineri și talentați actori, care au norocul de a da viață mai multor personaje.
Imaginativ! Vizual! Exploziv! Plin de umor! Hot!
Durata: 1h 20
Preț bilet: 30 lei

Dacă n-ar fi existat epilarea

9 Oct

Dacă n-ar fi existat epilarea?
Simplu.
Nu ar fi existat nici producători de aparate pentru efectuarea acestei operațiuni

Epilarea n-a existat
Au existat în schimb
Fire de păr crescând în mod necesar
În zone vizibile dar și tainice.
Au mai existat
Simțuri trezite la vederea sau atingerea
Acelor zone cu pilozități
Au existat miresme
Feminine, curate și ne ucise
De tot felul de parfumuri artificiale.
Existau și cuvinte
Rostite cu tremurat de voce.
Și pentru că pe lume
Au apărut bărbați leneși
Care nu aveau răbdare să numere cu tandrețe firișoarele delicate,

Cărora cuvântul dragoste li s-a părut prea greu de rostit,
A apărut cuvântul sex,
Care de cele mai multe ori femeilor le ieșea fără soț
Iar bărbaților fără soție,
S-a trecut simplu
De la naturalețe
La epilare.

Cam așa aș fi scris eu pentru concursul Superblog 2014 😉

În memoria unui elefant

5 Oct

Un elefant lăsat la vatră

Era privit ca un gunoi

Abia sosit, în jur el cată

Un monument pentru eroi

Dar nu trecu mai mult de-un ceas

Și a-nțeles că-n civilie

Când fără cizme ai rămas

Mașina de uitat e vie

Că ar fi fost bine să moară

Poate așa erou să fie

Și hotărăște, bunăoară

Să-și trag-un glonț cu pușculița

Direct în cap. Zis și făcut

Scoase din rucsac armamentul

Și cucuveaua …a tăcut

Ne respectând regulamentul

Ratase ținta, ne voit

Glonțul lovind în tâmpla-i groasă

A ricoșat și s-a oprit

În pieptul cucuvaiei, grasă.

Nici nu era o cucuvaie

Era o bufniță banală

Sudoarea îi curgea șuvoaie

La zgomot lumea dă navală

Strigau cât îi țineau plămânii

Să-l arestăm pe criminalul,

Pe ucigaș, mânca-l-ar câinii!

***

O logică universală

Ne tot explică cum că dacă

Tu lupți pentru a țării fală,

Nimeni statuie n-o să-ți facă.

***

Se-aude sunet de chitară

Și -o voce îngânând un Blues

Dintr-o celulă, ori de-afară

Nu îmi e clar, sunt cam confuz.

De ce nu particip la Superblog 2014

4 Oct

Eu sunt făcut dintr-un aluat
Ce nu prea creste prin concursuri
Și supăr netu-n lung și-n lat
Nici nu îmi place să iau cursuri
De cum se vând niște produse
Vă dau exemplu cum văd eu
Reclama la sirop de tuse
Peste ținut, un teleleu
Se plimbă cu un avion
Împrăștie un praf ciudat
Sparge flacon după flacon
Iar praful de l-ai inhalat
Te-ai și ales cu-n guturai
E fabricat și antidotul
E-mprăștiat deja pe plai
În farmacii se află totul
Mai trebuie un Superblog
Să te îndemne să pui botu'(l)
Să cumperi salvatorul drog
De ce să îmi forțez eu muza
Pentru un pumnișor de bani?
Mai bine să îmi crape buza
Decât s-ajut niște golani
Nici când eram copil la mama
Nu ajutam pe un geamgiu
Ce mă plătea să sparg de-a valma
Geamuri la oameni și să fiu
După aceea băiat bun
Și să le dau la toți adresa
Geamgiului, să tragă tun.
Acuma asta face presa

***

A fost odată pe pământ
O regulă capitalistă
Industria lua avânt
Și lumea nu era prea tristă
Iar regula ce ne spunea.
Că dacă piața o cerea
Atunci produsul apărea
Și piața o satisfăcea
Acum e altfel. O fi bine
Să fac produsul înainte
Și-apoi să te forțez pe tine
Să fii o piață fără minte?

Și ar mai fi o întrebare:

Profitul unde merge oare ?