Arhiva | Decembrie, 2013

Aici, pe Pământ

29 Dec

Gând-din-cuvânt

Suntem prea mici să dăm verdicte.

Inechitabil ?…Un cuvânt

Ce iute l-am trecut în scripte!

Neraportându-l la Pamânt

Planeta e reperul nostru

In centru are un magnet

Avem deci fizic un căpăstru

Iar sufletul la amanet.

Il vom restitui îndată

Ce crucea ne-o vom fi cărat

Un salt mortal și deodată

Suntem de unde am plecat

Inechitabil e cuvântul

Ce-i doar în univers valabil

Dar când reperul e Pământul

Nedrept(inechitabil) devine vulnerabil

Căci pe Pământ, cu toți o știm

Că suntem proști, c-om fi deștepți

Dacă citim ori nu citim,

Vom fi în lumea celor drepți

……Amin!

Ar fi nedrept(inechitabil) să nu vă trimitaici

Cum ați petrecut?

26 Dec
-Bună ziua, copii! știu că nu prea aveți chef de școală. M-am gândit să vorbim despre modul în care a petrecut fiecare dintre voi aceste zile de vacanță, Crăciunul…
– Eu  m-am dat cu mașina lu’ tata. Am așteptat să-i scadă vigilența sub influența băuturii și în timp ce mama, beneficiind și ea de vigilența scăzută, se hlizea pe net cu niște bărbați obsedați, ce credeau ca mama arată ca în pozele postate pe facebook, am furat cheile de la mașină și m-am furișat afară. Pe străzi nu prea circulau mașini și normal  că am călcat pedala de accelerație cu bărbăție. Am ajuns destul de repede la…Spitalul de urgență. Nu, nu m-am plictisit că doar nu am ajuns singur aici. Am luat cu mine și câțiva prieteni de pe refugiul  din stația de tramvai pe care s-a oprit nărăvașa de mașină. Ne-am împrietenit într-un fel de maxi-taxi cu locuri în poziția culcat și care avea și girofar, sirenă… Tot drumul prietenii mei m-au făcut în fel și chip, m-au înjurat, m-au amenințat…deh, ca-ntre prieteni.
– Eu am urmărit la televizor un film, cu un lup, care probabil este unul dintre filmele alea românești premiate, că prea era dat pe toate posturile. Eroul principal era unu’ Lupu Rednic, un mare violonist și solist vocal. In rolul secundar era un fel de matroșkă ce zdrăngănea o chitară, pe care o ținea cum țin cei din garda națională arma, pentru a prezenta onorul.
– Minte, doamna! La televizor pe toate canalele a fost un alt film, despre niște sportivi, voleibaliști, vânători, șahiști, jucători de șeptic și popa prostu’ . Si cred că ăsta e un film premiat, pentru că era pe ici pe colo subtitrat în franceză, engleză, germană… Finalul nu era prea clar. Se trăgea în zidul unei clădiri, după care au apărut și cele doua personaje principale. Erau căzute la pământ în poziții nefirești și machiați cu o vopsea roșie. Cred că filmul ăsta e un fel de serial, pentru că am mai văzut niște secvențe, un fel de movie trailer, care s-a filmat pe același platou dar cu alte personaje. Apare în următoarele episoade și un manechin cu nume de scenă …EBA …
– Manechin? Păi eu vreau să devin manechin. Eu am privit pe ecranul televizorului mai mult ținuta personajelor să văd care e trendul. Se pare că se va purta mult roșu și cu ceva alb. Se promovau un fel de pelerine cu glugă…

 

– Nu măi fato, tu ești proastă? Se promova o vedetă, o tabletă, sau mă rog, ceva cu…etă…net…ă
– Doamna, ăștia s-au uitat numai la prostii. Nici nu-i interesează știința, Nici nu au văzut că se întâmplă ceva cu planeta. Păi cum vă explicați că se produc din ce în ce mai multe cutremure devastatoare de 2,3-3 și chiar 3,5 grade, nemaivorbind de frecvența tot mai mare a accidentelor rutiere, feroviare, aeriene?

problemă cu…

23 Dec

Gând-din-cuvânt

cireșe

Dacă o luăm ca pe-o problemă

De lămurit, e înțelept

Ca să tratăm această temă

Precum un absolvent de Drept

N-o condamnați pe cireașică,

Nici pe masculul cireșel!

Să recapitulăm adică,

Ce a spus ea și ce-a zis el.

Privind-o cum cu toți e dulce,

El o numi pe ea stricată

Ea însă vină ii aduce

Pentru a-l face de ocară

Că tot aleargă după dânsa

Cu viermișorul în afară

Si că ar vrea cu dânsa-n trânsa.

Să-i condamnăm, zic eu, pe viată

Până vor deveni compot

Sau cine știe, chiar dulceață

Să stea-mpreună! dacă pot

De-acum ii vom găsi pereche

Codițele le sunt lipite

Cercei i-om pune la ureche

La Moși. Păi nu? …pe auzite:

Gând de cuvânt

 

Citește în continuare

duzina de cuvinte(sau chibrituri…nici nu mai știu)

21 Dec

Am deschis cu sfială această ultimă cutie de chibrituri din duzină, Ultima pentru că în marea mea dezordine temporală, am udat cu lacrimi, salin, scăpăriciul celorlalte zece, unsprezece(că nici nu mai știu). Nu am deschis-o pentru a reaprinde ceva sau pentru un recurs la o sentință déjà definitivă.

Mă oprisem din saltul meu pe asimptote,  către infinituri… mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașina timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș  de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultam muzica produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu  noduri iar la capăt avea un ac în forma de gheară de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se făcea că brăduțul fusese smuls din lumea lui și din dragoste fusese adăpostit în casa unui copil, lângă o sobă…discul sărea, sau mai corect, acul sărea și muzica se repeta…nevermore…nevermore…

In lumina slabă a lampadarului pe suprafața unei oglinzi cu rama patinată de vreme, în colțul din dreapta jos sau sus(nu mai știu bine), trona un portret de fată, creionat în stilul anilor ’50.

Mi-am amintit de primul meu tuns la frizerie, când mă simțeam ca un mic Samson, păcalit de experimentatul frizer, care lipise abțibilduri pe oglindă, cu portretul unei fete frumoase, Dalila

 

Bradul(deocamdată)

20 Dec

Brăduleț brăduț, drăguț

Ninge peste tine

Aide hai în casa mea

Unde-i cald și bine!

Brăduțul, întoarse capul spre locul de unde se auzeau aceste cuvinte. A văzut o fereastră aburită și un năsuc lipit de geamul ferestrei.

Nu știu dacă brăduțul a răspuns afirmativ chemării îmbietoare a copilului sau vântul i-a provocat o mișcare a corpului spre fereastră.

-Tataaaaaa, mamaaaaa….. brăduțul vrea sa intre în casă și nu poate. Ai să-l ajutăm, săracu’!

Se știe că părintii dau repede în mintea copiilor. Au trecut imediat la fapte. Tatăl a smuls brăduțul cu rădăcini cu tot și când să intre cu trofeul în casă, mama îl oprii dojenindu-l:

-Măi omule, nu vezi ce unghii mari are și ce mizerie are pe sub ele, spuse ea privind rădăcinile bietului brăduț.

Bărbatul, dat în mintea copiilor, tăie în grabă rădăcinile și intră cu el unde era “cald si bine”. Hotărâră să-l pună lângă sobă, că destul a stat în frig, sărăcuțu’. Bradul simții o moleșeală soră cu moartea și strigă ajutor, eliberând un oftat cu parfum de cetină. Dar cine să-l înțeleagă?

-Se bucură și el, spuse mama. Uite, ne răsplătește cu parfum de cetină. Se repeziră toți cu multă dragoste asupra bradului și îl chiciuiră(de la kitsch) cu bomboane, beteală, globuri, lumânărele(sau beculețe), crăciunei din ciocolata și alte nimicuri. Brăduțul se întreba cum de a acceptat(dacă a acceptat) să fie ucis din… dragoste de viață.

Așa a început totul.

De atunci bradul a devenit un fel de porc. Porcul este sacrificat pentru hrană iar bradul pentru hrana… sufletului. Asta se întâmplă de atunci, o dată pe an, în luna decembrie(…de ce bre?)…La mulți ani!

P. S. Se zvonește că suntem foarte aproape de a începe o nouă…tradiție. Eutanasierea câinilor..tot din dragoste. Nu, nu și a pisicilor…deocamdată

Image

rostogolind înțelesuri-marea rostogolire

16 Dec

Înțelesul este greu

Si cei dragi îmi tot explică

Să nu mai greșesc și eu

Îmi dau mură-n gură, cică

Eu nu-i  cred. Privind la ei

Cum în viață au ajuns

Vreau să fiu printere acei

Mai cu plete, nu un tuns.

Eu nu vreau să fiu paiață

Si să nu-nțeleg nimic

Nu vreau să mă las în viață

Dus de-o mamă s-un tătic

Ce e însă înțelesul?

Păi a cub ar arata

Este greu. Citesc prospectul

Care spune cam așa:

Vezi colina asta mare?

Cubul sus de-l vei urca

Dup-această încercare

Înțelesul vei afla

Buuun. Acum să trec la treabă

Eu fiind băiat deștept

Colțuri rotunjesc în grabă

Să dispară unghiul drept

Si încep acum o sferă

Să rostogolesc în sus

Cei cu mintea mai înceată

Târăsc cubul pe colină

Image

Nu au inventat nici roata

Eu am patru la mașină

Îmi permit să merg la dans

Merg prin cluburi, cunosc fete

Si tot am mare avans

Fac și glume pe-ndelete

Am o glumă preferată

Ce o spun așa-ntr-o doară

Să agaț o nouă fată

-Sigur tu nu ești fecioară

De ASE-ul l-ai făcut

E o sferă pe clădire

Care încă n-a căzut

Fata râde dar îmi spune

Că eu nu am înțeles

Îmi explică ea anume

-Hai, ia-ți laba de pe dres!

Si cealaltă de pe piept.

Sfera aia n-a căzut,

Că nici un băiat deștept

Prin ASE nu a trecut.

Eu, cu musca pe căciulă,

Mâinile retrag în grabă

Înțelegerea mi-e nulă

Mă apuc iarăși de treabă

Sfera mi-o rostogolesc

Pe colină să o urc

Trebuie să mă grăbesc

Nu înțeleg nimic, sunt turc?

Mă întrec acei cu cuburi

Am inventat degeaba roata

Căci nu mai am nici timp de cluburi

Si mă întrece toată gloata.

Într-un Sisif m-am transformat

Iată-mă!  sunt aproape sus

Dar Doamne, parcă-s blestemat

Sfera mea dincolo s-a dus…

 

Cine dorește să se joace,

Pe psi găsește-un vino-ncoace

solfégiu-solfegíu

15 Dec

Gând-din-cuvânt

În Dex, cuvântul e solfégiu, un exercițiu dificil

Mutând accentual către “i”, devine imediat facil

Nici nu mai este exercițiu. Devine doar un solfegíu

Accentul când îl pui pe fustă, devii ușor un…fustangiu