Archive | Februarie, 2014

E la mintea…mea

28 Feb

Image

Că viață nu e fără moarte,

Pricepe chiar și mintea mea

Suntem la mâna unei soarte

Credeați ca Gelu…nu știa? 😉

carpe diem

28 Feb

Gând-din-cuvânt

Gândind că viața-i o lumină

Ondulator corpusculară,

Nu căuta Domnului vină

Pentru cazarea temporară,

În corpul biodegradabil!

Știu este greu să porți o undă

Ba uneori insuportabil.

Pe mulți lumina îi inundă.

O picătură de otravă

E viața în paharul corp.

Nu ridicați corpul în slavă,

Doar bucurați-vă de strop!

Vibrați intrând în rezonantă

Cu viața cea universală!

Carpedieme-ți*  cu prestanță!(*am vrut sa spun, trăiește-ți clipa)

Pană ce cupa-ți fi-va goală

sfera sfera…blogosfera

27 Feb

Blogosfera?

Te trimite cu gândul la ceva rotund și măreț. Asemănarea cu atmosfera, cu litosfera, cu stratosfera, pare a fi o manipulare a subconștientului prin asocierea unei părți(blogo) cu o alta consacrată la nivel planetar(sferă). Se poartă. Vezi USD-USL! Isteață găselniță, această denumire. Mă refer la Blogosferă.

Dacă privesc realist, devin foarte trist. Internetul părea a oferi, măcar virtual, posibilitatea ca multe personalități de care România nu duce lipsă, să-și arate strălucirea în acest mediu liber. Adevăratele valori puteau deveni modele pentru tineri și în general pentru oamenii ce duc de vreo 20 și ceva de ani, lipsă de asta. Tristețea mea vine de la relația tradițională dintre turc și pistol. Așa societate, așa Blogosferă.

Cașcavalul României a fost pus în cămara politrucilor avari și personalitățile de care vorbeam au devenit șoricei râvnitori la firimituri. Blogosfera a devenit foarte repede nesemnificativă pentru societatea romanească. S-a transformat într-un instrument folositor stăpânilor de cămară. Bloggeri se gudură pe lângă politrucii de mâna a III-a, transformați în oameni de afaceri, ciugulind firimiturile ce se acordă pe baza de concursuri organizate  după regulamente, ce bineînțeles trebuiesc  respectate și apărate, tocmai de șoricei. Alți bloggeri au devenit vânzători de instrumente tehnice pentru cei mai puțin pricepuți în promovarea blogușoarelor. Aceștia din urmă sunt plini de ei pentru că se consideră cei mai apți să atragă atenția dăruitorilor de firimituri. Se cred un fel de blonde supreme.

Citind blogurile românești, simți o dezamăgire soră cu convingerea că românii nu știu să folosească libertatea, pe care internetul chiar le-o oferă. Ți se rupe inima cum muzele celor creativi sunt mutilate și puse în slujba promovării unor tigăi, produse alimentare aproape necomestibile, electrocasnice, cosmeticale, etc.

Privesc  uneori cum lanțurile de magazine batjocoresc consumatorii, filmându-i cum se calcă în picioare pentru reducerile de preturi și nu știu cum, fără să vreau, asociez această bătaie de joc a celor ce folosesc computerele pe post de abac, cu imaginea Blogosferei  ai cărei bloggeri se îmbrâncesc în preajma unor … pișcoturi.

Aș dori ca aceste gânduri ale mele să dea de gândit. Cred însă că îmi voi face doar dușmani virtuali, și voi primi doar scuipați netransparenți, meniți să acopere cât mai repede cuvintele înșirate de mine aici. Asta în cel mai bun caz. E posibil însă să fiu ignorat total și lăsat în prostia mea „utopică”.

Mă gândeam că ignorarea  organizatorilor de concursuri și nu a mea, ar putea măcar ajuta la creșterea dimensiunii pișcotului.

Video

monica odagiu

26 Feb

internele

18 Feb

Este o modă acum, ca fiecare dintre noi să spună: “-Nu mă interesează politica”. Cei dintre noi care spun asta se și cred, din acest motiv, izolați într-un castel destinat oamenilor superiori și bineînțeles foarte ocupați cu tot felul de activități ce se desfășoară în alte sfere, comparativ cu nimicurile lumești.

Nici pe mine nu mă interesează politica. Nu mă implic. Stau pe margine cu un halat îmbrăcat peste hainele de stradă și asist la operația ce se desfășoară pe organismul încă viu al României(așa se numește pacientul). Specialiștii străini au pus nu de mult diagnosticul. Pacientul este bolnav de Comunism(un fel de cancer, spun ei). L-au decapitat într-o zi de Crăciun, l-au pus apoi la aparate. Acum i se pompează oxigen(aere) occidental și sânge american. Se află într-o comă indusă și se încearcă prelevarea de aur, argint, cupru, uraniu, gaze, inteligență, și mulți, mulți bani.

Organele interne ale acestui organism suferă enorm și aproape își pierd speranța că  vor reveni din această comă. România este pacientul, românii sunt organele interne în suferință. Suferința este imensă cu toată încercarea de anesteziere prin folosirea tele-viziunilor. Se încearcă resuscitarea prin folosirea unei supape numită votare, crezându-se că prin aceasta se poate elibera tensiunea, urmând ca prelevările să continuie în liniște.

Organele fiind interne, controlul supapei se face în mod logic cu ajutorul ministerului de interne. Aproape nimeni nu mai știe cum au ajuns cu bisturiul în mână doi chirurgi, Ponta și Antonescu. Ei sunt atent urmăriți în acțiunile lor de un cioclu, Băsescu, care așteaptă cu nerăbdare să le tremure celor doi mâna și să înceapă… funeraliile. Cei doi “medici” deși au pacientul pe masă de operație, nu au altceva mai bun de făcut decât să se bată pe ministerul de interne. Tele-viziunile pompează mai departe anestezic  dar și ele sunt cu ochii și cu fapta participante la bătălia pentru minister.

Oare după ce pacientul va ieșii din comă(căci eu încă mai sper asta) vor exista istorici cinstiți care să amintească urmașilor și urmașilor urmașilor noștri prin ce cumpănă a trecut România(pe vremea când era la modă să spui „-Nu mă interesează politica”)?

Tatuaje și… șerpi

17 Feb

Gând-din-cuvânt

Mă întreb dacă era mai bine să fim șerpi. Să fi fost asta o bucurie ?

Năpârlirea ne ajuta să scăpăm natural de tatuajele, cu  care altfel rămânem marcați toată viața. Asa însă rămân enervant de permanente, simboluri care în timp nu ne mai reprezintă. Cred că mult mai indicat, pentru a ne satisface dorința bolnăvicioasă de imagine, ar fi ca simbolurile, citatele, etc. să fie „tatuate” pe tricouri, șepci, eșarfe, căni, farfurii…de care putem „năpârli” când evoluția personalității noastre o cere. Mă bate gândul să transform această idee într-o mică afacere personală și șmecher cum sunt, încep cu acest articol să-mi creez o mică piață de desfacere. 😉

Ce spuneți, mă pot baza și pe o mică parte dintre cititorii blogușorului meu?.       .

Cum privește boul, noul

8 Feb

Image

Simt pe la uși pe la ferești

O briză, de n-ar fi furtună

Îmi spun:  Ai grije cum proptești!

Picioare-n uși, la geam o mână

Să nu pătrundă-n suflet noul

Limbaj modern de internet

Care promite precum oul

Furat acum de tineret

Un deșucheat limbaj să fie,

Ca boul ce va fi furat

În zilele ce or să vie

Iar eu voi fi …decât frustrat

Ca unul ce-a rămas în gară

Că nu-l mai încăpuse trenul

Deci nașpa, a rămas pe-afară,

Neadaptat. Ceva de…genul.