Arhiva | gand din cuvant RSS feed for this section

Cuvânt din gând sau…

26 Mar

 

 

Image

Cuvântul este tibetan

Eu stau cu nas turtit pe geam

Aștept răspuns, el însă…neam

Privesc ceva pe un ecran

Un grafic care încă…bate

O coasă mă înțeapă-n spate

Dorește linii uniforme

Să iasă suflete din forme…

De multe ea habar nu are

N-a auzit de re-ncarnare

Eu mă prefac că nu o simt

Ea nici nu știe că o mint

***

Mă simt un tibetan smintit

Ce tinde către…infinit

A fost odată…și ce dacă

10 Mar

Gând-din-cuvânt

Am cunoscut un om puternic și creativ. (of! deja vorbesc la trecut). Făcea parte din categoria „ascuțitor„. Ascuțea mintea celor din jur. Nu, nu este aceeași categorie cu cea numită „tocilar”. Și acesta ascute ceva. Cuțite, foarfece, săbii… Poate ceva comun intre cele două categorii, în afară de sinonimie, ar fi…brici. Tocilarii ascut briciul iar ascuțitorii fac mintea să meargă…brici.

Da, omul ăsta a trăit printre voi și poate pe unii i-a bucurat cu umorul și grija și iubirea, și ajutorul, și imaginea și fapta și…ce dacă. A urcat, a tras în sus pe alții, chiar și pe o bătrânică care poate nu voia să treacă strada.  A venit însă o vreme când brusc, ceva s-a rupt în mecanismul liftului în urcare. S-a oprit intre etaje. Liftul a căzut în gol dar el , omul s-a agățat cu unghiile, cu dinții, de o… depresie. A rămas așa intre etaje, singur: “ În sus ce e?… În jos?…nimic”. A făcut aproape din nimic o mică platformă cu acea  depresie.  Ba chiar a reușit să adune, el știe cum, 1000 de euro. Nu-i ajung însă să transforme depresia în ascensor și să ia totul de la capăt. Orice altceva i-ar fi trebuit, făcea el pe dracu în patru dar nu de sferturi de drac are nevoie ci de încă 7-8 sute de euro. Se gândește că dacă 7-8 sute de cunoscuți, ajutați, trași la nevoie în sus, trecuți strada(când ei aproape că nu mai voiau asta), ar arunca câte un euro în pălăria așezată cu borurile în sus, poate că ascensorul ar prinde viață și în urcușul lui ar descleșta mâinile și dinții și sufletul… Încă puțină iubire și creativitate  și umor și…viață și…ce dacă.

E la mintea…mea

28 Feb

Image

Că viață nu e fără moarte,

Pricepe chiar și mintea mea

Suntem la mâna unei soarte

Credeați ca Gelu…nu știa? 😉

carpe diem

28 Feb

Gând-din-cuvânt

Gândind că viața-i o lumină

Ondulator corpusculară,

Nu căuta Domnului vină

Pentru cazarea temporară,

În corpul biodegradabil!

Știu este greu să porți o undă

Ba uneori insuportabil.

Pe mulți lumina îi inundă.

O picătură de otravă

E viața în paharul corp.

Nu ridicați corpul în slavă,

Doar bucurați-vă de strop!

Vibrați intrând în rezonantă

Cu viața cea universală!

Carpedieme-ți*  cu prestanță!(*am vrut sa spun, trăiește-ți clipa)

Pană ce cupa-ți fi-va goală

Tatuaje și… șerpi

17 Feb

Gând-din-cuvânt

Mă întreb dacă era mai bine să fim șerpi. Să fi fost asta o bucurie ?

Năpârlirea ne ajuta să scăpăm natural de tatuajele, cu  care altfel rămânem marcați toată viața. Asa însă rămân enervant de permanente, simboluri care în timp nu ne mai reprezintă. Cred că mult mai indicat, pentru a ne satisface dorința bolnăvicioasă de imagine, ar fi ca simbolurile, citatele, etc. să fie „tatuate” pe tricouri, șepci, eșarfe, căni, farfurii…de care putem „năpârli” când evoluția personalității noastre o cere. Mă bate gândul să transform această idee într-o mică afacere personală și șmecher cum sunt, încep cu acest articol să-mi creez o mică piață de desfacere. 😉

Ce spuneți, mă pot baza și pe o mică parte dintre cititorii blogușorului meu?.       .

Cum privește boul, noul

8 Feb

Image

Simt pe la uși pe la ferești

O briză, de n-ar fi furtună

Îmi spun:  Ai grije cum proptești!

Picioare-n uși, la geam o mână

Să nu pătrundă-n suflet noul

Limbaj modern de internet

Care promite precum oul

Furat acum de tineret

Un deșucheat limbaj să fie,

Ca boul ce va fi furat

În zilele ce or să vie

Iar eu voi fi …decât frustrat

Ca unul ce-a rămas în gară

Că nu-l mai încăpuse trenul

Deci nașpa, a rămas pe-afară,

Neadaptat. Ceva de…genul.

Unde ne duc aceste unde?

31 Ian

Image

Când spunem unde

Ne gândim la ape

Ce par să fie liniștite

În ele-o piatră când pătrunde

Ne tot gândim că nu încape

Așa-i în cărțile citite?

Cum este în realitate?

Un “bolovan” își face loc

În centrul apei se înfige

Făcând deștept, de funcții troc.

Dă minister pe primărie

Dăduse flota pe nimic.

Noi îl lăsam:  -Ei, ce-o să fie?

Noi suntem marea, el e mic.

Așa gândește intestinul

Când tolerează un limbric.

Se fac în juru-i cerculețe

Dar nu sunt unde, sunt lingăi

Nu mai putem să-i luam la bețe

Cățeii-au devenit dulăi

Îl apară pe bolovan

Și cuștile ce sunt azi vile.

Dispun și de teren viran

Nu prea au cap da-s tari în bile.

Ca niște unde se propagă

Din mamă-n fiu, din tată-n fiică

Din furt desigur  și din șpagă

Această clică se ridică.

Noi parcă nu am fi o mare

Mai strigă unii, nu din stradă

Căci voie au doar pe trotuare

Ca nu cumva să se și vadă

Privim doar la televizoare.

Mă tot întreb, aceste unde

Ce par a fi devastatoare,

Ce șanse sunt să le stopăm?

De nu avem, mă-ntreb spre unde,

Oare spre ce ne îndreptăm ?

Fiorul rece mă pătrunde.