Unde ne duc aceste unde?

31 Ian

Image

Când spunem unde

Ne gândim la ape

Ce par să fie liniștite

În ele-o piatră când pătrunde

Ne tot gândim că nu încape

Așa-i în cărțile citite?

Cum este în realitate?

Un “bolovan” își face loc

În centrul apei se înfige

Făcând deștept, de funcții troc.

Dă minister pe primărie

Dăduse flota pe nimic.

Noi îl lăsam:  -Ei, ce-o să fie?

Noi suntem marea, el e mic.

Așa gândește intestinul

Când tolerează un limbric.

Se fac în juru-i cerculețe

Dar nu sunt unde, sunt lingăi

Nu mai putem să-i luam la bețe

Cățeii-au devenit dulăi

Îl apară pe bolovan

Și cuștile ce sunt azi vile.

Dispun și de teren viran

Nu prea au cap da-s tari în bile.

Ca niște unde se propagă

Din mamă-n fiu, din tată-n fiică

Din furt desigur  și din șpagă

Această clică se ridică.

Noi parcă nu am fi o mare

Mai strigă unii, nu din stradă

Căci voie au doar pe trotuare

Ca nu cumva să se și vadă

Privim doar la televizoare.

Mă tot întreb, aceste unde

Ce par a fi devastatoare,

Ce șanse sunt să le stopăm?

De nu avem, mă-ntreb spre unde,

Oare spre ce ne îndreptăm ?

Fiorul rece mă pătrunde.

Anunțuri

7 răspunsuri to “Unde ne duc aceste unde?”

  1. Chiriac Dan Februarie 6, 2014 la 10:28 #

    Foarte tare poezia!!! Si versificatia si sensurile! Bravo!

  2. irealia Februarie 9, 2014 la 10:46 #

    Tare supărat ești pe situația țării, văd. Eu încerc să mă detașez, în scris, de „bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire”… Nu-mi aduc nicio fericire!

    • geluodagiu Februarie 9, 2014 la 11:31 #

      Eu am avut deja un trai
      Am cam mâncat al meu mălai
      Dar parcă nu-i corect să stai
      Când boii își bat joc de cai
      Măcar în scris în boi să dai
      Căci altă cale nu prea ai
      Și poate vei ajunge-n rai
      Când mânjii tăi vor prinde grai
      Și-or spune bucuroși că mai
      Există șanse pentru cai
      Că le-am lăsat ceva mălai
      Te las acum să-ți vezi de trai

    • geluodagiu Februarie 9, 2014 la 12:39 #

      Nu vreau să mă-nțelegi greșit
      Eu nu dau sfaturi nimănui
      Oricum vor zice că-s smintit
      Încerc să am grije de pui.

      Știu că acum e un curent
      Copilul să-l trimiți în lume
      La Harvard, Oxford, ca student
      Dar astea sunt doar școli cu nume

      Ai noștri tineri au mai fost
      Deprins-au nodul la cravată
      Dar lucrurile merg tot prost
      Căci cu pământul de pe gheată

      Nu construiești un adăpost
      Și dorul înapoi te-aduce
      Dar regăsești un loc anost
      Și a părintelui tău cruce.

      Iei totul de la început
      Dorind ca țara ta sa urce
      Timpu-i trecut, tu n-ai putut,
      Poate copii or s-apuce…

  3. Mitzaa Biciclista Februarie 10, 2014 la 12:52 #

    Foarte tare e pamfletul,
    Natural și la obiect
    Păcat însă că subiectul
    Nu-și dă seama că-i defect.

    • geluodagiu Februarie 10, 2014 la 13:56 #

      El duce lipsă de mișcare
      Nu dă ca tine din picioare
      Si cam evită bicicleta
      Mai mult îl preocupă cheta

      Făcută de acei lingăi
      Doar pentru el, pentru ai săi.
      Se sprijină pe-acei dulăi
      Ce sunt de fapt niște potăi.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Irealia | Pe unde… (IX) - Februarie 13, 2014

    […] Când spunem unde Ne gândim la ape Ce par să fie liniștite În ele-o piatră când pătrunde Ne tot gândim că nu încape Așa-i în cărțile citite? Cum este în realitate? – Gelu Odagiu – Unde ne duc aceste unde? […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: