Rubin…bar

19 Ian

Gând-din-cuvânt
Privind cuvântul, am auzit cu timpanul stâng, un sunet ce urca de undeva din sertărașele de care aproape uitasem.  In ascensiunea lui sunetul déjà străbătător de timpan, ciocănel , nicovală scăriță, creier, arhivă(sertărașe), refăcea acum invers traseul , asemenea efectului “bandă întoarsă”…

Strada Republicii(brăilenii încă îi spuneau “Regala”), era  pe atunci cea mai frecventată zonă. Aici se întâlneau îndrăgostiții(la ceas), se vindeau și se cumpărau de toate, ca pe Lipscani. Aici era și locul interlopilor, bișnițarilor, hoților de buzunare, al cuțitarilor ce făceau renumele orașului, al prostituatelor și marinarilor în tranzit.

Rubin-bar” era  un local, aflat la demisolul unei clădiri “naționalizate”, adică luată de comuniști de la un comerciant evreu. Barul se afla pe una din străduțele ce se vărsa în “Regala” și avea renumele de local select. Aici își “făceau onomastica”  sau ziua de naștere, odraslele șefilor de partid, comandantului miliției, ale comandantului securității, amantele acelorași personaje. Nu oricine putea intra aici sau cel putin așa credeam eu, un adolescent, component al echipei de volei “Constructorul”,  care sportiv fiind nu aveam preocupări vicioase.

Cu câteva zile în urmă se încheiase campionatul diviziei B și echipa noastră, ocupând primul loc într-una din serii, promovase în divizia A, unde urma să întâlnească anul următor echipe de prim rang: Dinamo, Steaua, CSU Galați, Minaur Baia mare, Rapid… Eram pe un fel de val și asta a permis  clubului să organizeze o chermeză, la care să fie prezenți și mai marii orașului, cărora urma să le mulțumim pentru condițiile create. S-a ales ca locație… “Rubinul” . Aflasem…pe surse, că în program era și un moment cu tort și plicuri(primele pentru promovare în A) .

După prima jumătate de ora, după  “–Bravo mai băieți! Ați făcut o treabă bună…” și câteva pahare de “tărie adevărată” , confiscată de la bișnițari sau vaporeni, scopul petrecerii a fost uitat. Noi sportivii,  am rămas într-o zona întunecoasă, în timp ce reflectoarele evidențiau costumele cu burtă, special create pentru puternicii locali ai vremurilor.

Ca și acum, și atunci, eu, deși eram mezinul echipei(încă eram junior și elev de liceu), pregătisem câteva surprize colegilor mai maturi. Pentru a-i distra și în același timp a le demonstra că nu îmi sunt indiferenți, pregătisem niște plicuri în care am pus niște bilețele cu catrene concepute de mine, ce caracterizau pe fiecare dintre ei. Am mers la tonomatul barului și am pus o melodie potrivită momentului  premeditat și am trecut pe la fiecare înmânându-le plicurile. Fiecare cu andrisantul cunoscut(scrisesem numele și porecla fiecăruia pe plicuri). Crezând că a venit momentul premierilor, colegii mei au desfăcut plini de curiozitate răvașele pezevenghiului. După hohotele de râs care se revărsau peste liniștea ce se instalase în bar, am înțeles că inițiativa mea își atinsese scopul. Colegii își citeau unii altora prostioarele dedicate și mă priveau murmurând…”-Băi e dat dracu’ puștu’! …Aveam în mână plicul ce-mi era adresat mie și care cuprindea un gând pe care îl bănuiam comun, al colegilor despre mine…

Foaie verde de cucută
Pe copil să-l fuți de mic!

Dacă nu vrei să te fută.

(scuzați, vă rog limbajul!  la ce te poți aștepta de la unul care bătea mingea?)

Aud și acum acea melodie și  mă simt ca și atunci un junior…în blogosferă. Am ca și atunci sentimentul că cei „maturi” mă tratează ca în gândul din acel răvaș…Sunt dat dracu’!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: