Din lac în puț(ă)

14 Ian

Lacul rosu 

Asta îmi vine în minte când gândesc la sistemul din care am sărit în ‘89. După o săritură care prin spectaculozitate a fost o perioadă recunoscută de toți ca un record mondial, după acea săritură datorată, după unii comentatori, exploziei din mușchii de mămăligă ai românului, am aterizat în puț. Privind de sus, de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, nu am înțeles că aterizasem într-un sistem nou, care ar fi trebuit să mă facă să gândesc la forma feminină a cuvântului puț, ba chiar la femininul lui pul. Nu observasem încă pe cei ce urmau sa joace table, pe coasta de azur. După ce a trecut euforia, și-a făcut loc în mintea noastră filozofia cu șabloane de genul: este greu să ajungi în vârf dar este și mai greu să te menții. Așa că am trecut cu toții la treabă. Am uitat să vă spun că săritura am făcut-o în grup compact, împreună cu conducătorii noștri iubiți sau mai puțin iubiți, mai putin… vreo doi.. De aici și întrebarea încă fără răspuns: a fost sau nu revoluție?

Prin urmare, ‘ai cu toții la treabă! Păi…ce să facem? Să ne transformam toți în patroni, că tot s-a stabilit scutirea de impozit pentru 5 ani. Cei care mai aveau idee despre cum se completează o factură, o chitanță, un cec, chiar și…o declarație pe la securitate, au pornit ca din tun. Au procurat spații pentru desfășurarea activității, au scris pe ele “Market”, “Car wash”, “Bank”. Datorită vitezei cu care au pornit, s-au scuturat și de balastul onoarei, omeniei, compasiunii și alte d’astea. Tinta lor? Bani, bani, bani, muuuulți bani. Cei mai cu minte, mai cu o brumă de educație, cultură, au adoptat poziția gânditorului, privind la oul din palmă, din care va ecloza viitoarea afacere. Foarte importantă era denumirea ce va fi purtată de afacere, să nu sune, când va ajunge “brand”, a Gică srl.

Si unii și ceilalți, luați cu treabă, ne trezim deodată obosiți, singuri și triști. Căutăm dragoste prin preajmă dar între timp ea a dispărut. A fost înlocuită cu interesul. Patronii din categoria celor cu start bun, oferă oricât, în căutarea dragostei. Ceilalți, gânditorii, și-au pierdut aproape orice speranță. După momentele de panică, ne năpustim pe site-uri, bloguri, facebook-uri, mail-uri. Ne postăm pe aici inteligența, prostia, răutatea, tandrețea, fotografiile prelucrate, sinceritatea, tot ce mai avem și așteptăm să primim un pic de iubire. Există un feedback dar nu asta e dragostea pe care o căutăm. Mărim doza de Net și constatăm că ne masturbam în grupuri mai mari sau mai mici, chiar atingem mici orgasme virtuale. Degeaba însă, nimic nu poate înlocui mirosul partenerului, căldura trupului, auzul oftatului…Iți vine să sari din puț în…ce?.

Dacă nu eram o fire optimistă, săream de mult în…gol.

Text interzis pesimiștilor

Anunțuri

Un răspuns to “Din lac în puț(ă)”

  1. Ivon Savulescu Iunie 4, 2014 la 20:29 #

    Si asa ajungi sa fii singur si pana la depresie e un singur pas! Asta e viata si, din pacate, e cat se poate de reala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: