Suntem prea mici să dăm verdicte.
Inechitabil ?…Un cuvânt
Ce iute l-am trecut în scripte!
Neraportându-l la Pamânt
Planeta e reperul nostru
In centru are un magnet
Avem deci fizic un căpăstru
Iar sufletul la amanet.
Il vom restitui îndată
Ce crucea ne-o vom fi cărat
Un salt mortal și deodată
Suntem de unde am plecat
Inechitabil e cuvântul
Ce-i doar în univers valabil
Dar când reperul e Pământul
Nedrept(inechitabil) devine vulnerabil
Căci pe Pământ, cu toți o știm
Că suntem proști, c-om fi deștepți
Dacă citim ori nu citim,
Vom fi în lumea celor drepți
……Amin!
Ar fi nedrept(inechitabil) să nu vă trimit… aici
doar muzica 
Inechitabilul vulnerabil! Ei, da! O altă perspectivă! Şi punctul terminus, acelaşi pentru toţi, chiar suntem mici să dăm verdicte! 🙂
Da, suntem mici și lumea-i mică
Căci altfel cum să îmi explic
Că ne-ntâlnim la o adică
Pe blogusorul asta mic?
Îți mulțumesc de vizitare
Si de răbdarea de-a citi!
Că blogul meu nu este mare
Si scriu în el numai prosti 🙂
Cititul este pasiune mare,
Iar ce-am citit, nu sunt prostii.
Sunt adevăruri ce dor tare,
Dar le uităm, din cauză de hoţii.
Ne furăm propria căciulă,
Inechitabil e trecut în scripte,
Ne gândim doar la agoniseală,
Iar absolutul se pierde în noapte. 🙂