Bradul(deocamdată)

20 Dec

Brăduleț brăduț, drăguț

Ninge peste tine

Aide hai în casa mea

Unde-i cald și bine!

Brăduțul, întoarse capul spre locul de unde se auzeau aceste cuvinte. A văzut o fereastră aburită și un năsuc lipit de geamul ferestrei.

Nu știu dacă brăduțul a răspuns afirmativ chemării îmbietoare a copilului sau vântul i-a provocat o mișcare a corpului spre fereastră.

-Tataaaaaa, mamaaaaa….. brăduțul vrea sa intre în casă și nu poate. Ai să-l ajutăm, săracu’!

Se știe că părintii dau repede în mintea copiilor. Au trecut imediat la fapte. Tatăl a smuls brăduțul cu rădăcini cu tot și când să intre cu trofeul în casă, mama îl oprii dojenindu-l:

-Măi omule, nu vezi ce unghii mari are și ce mizerie are pe sub ele, spuse ea privind rădăcinile bietului brăduț.

Bărbatul, dat în mintea copiilor, tăie în grabă rădăcinile și intră cu el unde era “cald si bine”. Hotărâră să-l pună lângă sobă, că destul a stat în frig, sărăcuțu’. Bradul simții o moleșeală soră cu moartea și strigă ajutor, eliberând un oftat cu parfum de cetină. Dar cine să-l înțeleagă?

-Se bucură și el, spuse mama. Uite, ne răsplătește cu parfum de cetină. Se repeziră toți cu multă dragoste asupra bradului și îl chiciuiră(de la kitsch) cu bomboane, beteală, globuri, lumânărele(sau beculețe), crăciunei din ciocolata și alte nimicuri. Brăduțul se întreba cum de a acceptat(dacă a acceptat) să fie ucis din… dragoste de viață.

Așa a început totul.

De atunci bradul a devenit un fel de porc. Porcul este sacrificat pentru hrană iar bradul pentru hrana… sufletului. Asta se întâmplă de atunci, o dată pe an, în luna decembrie(…de ce bre?)…La mulți ani!

P. S. Se zvonește că suntem foarte aproape de a începe o nouă…tradiție. Eutanasierea câinilor..tot din dragoste. Nu, nu și a pisicilor…deocamdată

Image

Anunțuri

11 răspunsuri to “Bradul(deocamdată)”

  1. geluodagiu Decembrie 20, 2013 la 21:33 #

    Vero, nu știu cum ai ajuns pe micuțul meu blogușor dar iți mulțumesc pentru apreciere. Mă bucur asemenea unui copil care primește like-uri pe Facebook 🙂

    • Vero Decembrie 23, 2013 la 19:24 #

      De la clubul psi am ajuns, Gelu. Şi de la SuperBlog, unde m-am numit Matilda 🙂
      Şi-mi plac şi versurile, şi ideile tale – sau cel puţin atât cât am citit din ele. Dar de obicei sunt în criză de timp, aşa că mă rezum la like-uri şi sar peste comentarii. 🙂

      • gelu odagiu Decembrie 23, 2013 la 19:34 #

        Eu nu sar peste comentariile tale 🙂

      • Vero Decembrie 23, 2013 la 19:38 #

        🙂

  2. ComiCultural Decembrie 23, 2013 la 18:10 #

    Și la tine a dat bărbatul în mintea copiilor? Și-al meu e dus pe pustii…
    Așadar. bradul – porcul sufletului. Nu sună poetic, dar sună organoleptic…

    • gelu odagiu Decembrie 23, 2013 la 18:22 #

      Păi de la atâta joacă… 😉
      Am scris și despre „cireșe” și cu mintea dată în sens invers acelor de ceasornic, nu mai știu când și unde să găsesc tabelul ireal 😦

  3. psi Decembrie 23, 2013 la 20:08 #

    amar…. şi adevărat. ce nu face omul pentru „tradiţiile” cu care îşi justifică de fapt crimele! 😦

  4. roxdumitrache Decembrie 23, 2013 la 20:40 #

    Si eu ma intreb de ce nu lasam brazii acolo unde le sunt radacinile? De ce nu mergem noi la ei sa le admiram frumusetea? Au si globuri: conurile. Au si beteala: plantutele verzi ce se agata de trunchiul lor falnic. Au si clopotei : glasul pasarilor ascunse printre ramuri. Si zapada ce cade ii transforma in uriasi ce stau de veghe la portile Cerului. Ani la rand am dezradacinat brazii si nu am inteles nimic din moartea lor. In urma lor a ramas muntele gol. Astazi, oamenii pleaca departe de casele lor si nu inteleg ca nimic bun nu poate fi cand isi rup radacinile. Mai devreme sau mai tarziu, ei mor. Mor de singuratate, mor de dor, mor de uitare, mor ca nu mai simt sub talpi pamantul pe care il cunosc si care ii cunoaste.

    • gelu odagiu Decembrie 23, 2013 la 20:55 #

      Vorba cuiva: „amar…. și adevărat”. Din suflet spus…aș adăuga eu 🙂

  5. Adriana Decembrie 24, 2013 la 11:22 #

    …cum spuneai…poate eu am avut noroc cu parinti ce nu credeau in povesti cu zâne, aici a functionat, dar in altele …pragmatismul lor a ucis multe in mine. Mi-aduc aminte si acum de puii de catel ucisi prin inecare la nastere sau dus catelul la padure cand nu mai era bun de nimic. Rezultatul? Am 4 caini ai mei, unul fugit, unul gasit ieri, altul in gazdă trei saptamâni, 3 pisici. Nu, nu e aglomerat! Am noroc. Am două curti şi o casuta…in care nu ne calcam pe bataturi. Si nici nu militez…la proteste in care nu mă aude nimeni, nici nu mă zbat in a ajuta caini cu forta. Fac ce pot. Că o fi de la ce am spus, că mi-a transmis sotul meu pasiunile lui, nu stiu. Stiu că povestea ta doare şi …de aici…bat campii. Craciun fericit!

    • gelu odagiu Decembrie 24, 2013 la 11:33 #

      Soțul ți-a transmis pasiunile iar tu le-ai stârnit 😉
      Mulțumesc frumos pentru urare!
      Crăciunul e fericit. Eu iți doresc ție fericire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: